As fi tentat sa cred ca unul dintre lucrurile cele mai nasoale care mi se pot intampla este sa n-am timp. Se poate si mai rau. Putinul timp pe care il ai, sa il investesti prost, cum fac eu de exemplu. Stau si alerg dupa o naluca. Atat pe viu cat si in capul meu. Si stiu ca alerg degeaba dar tot alerg. E un sentiment placut sa alergi sa incerci sa iti indeplinesti visele.
Zic aia de la Parazitii: "adu-ti aminte cand erai copil ce ti-ai promis". Partea nostima e ca mi-aduc aminte. Partea care ma face un om destul de multumit de mine e ca mi le-am indeplinit. Cand eram mic si ma jucam fotbal visam sa devin un mare portar. Cand eram un pic mai mare si ma jucam Fifa '98 visam sa ma fac eu programatorul ala care face jocul. Acum sunt programator de jocuri si in weekend-uri sunt portar la o echipa de fotbal semiprofesionista. Din pacate toate chestiile astea mananca enorm de mult timp.
Visul adolescentei, care s-a transformat din pacate intr-un demon al prezentului si al trecutului imi mananca o mare parte din timpul ramas si de multe ori ma intreb daca nu e totul in van. La cum ma stiu pe mine si cum o stiu pe ea, treaba n-o sa mearga pt ca nici eu nu o sa pot sa fiu vreodata exact cum vrea ea si nici invers. Dar poate ca e mai bine sa stiu exact ce imi doresc decat un amic d-ale meu care agatza cate doua tipe pe saptamana si este tot timpul deprimat ca se simte singur. Sau poate nu. Un amic d-al meu avea un status foarte interesant "I've stopped fighting my inner demons. I'm on their side now." Asta e un paradox, pt ca daca nu se mai lupta.... nu mai sunt de fapt demonii lui. Uneori imi doresc sa termin aceasta poveste si sa incep sa imi investesc afectiunea in alta directie. Din pacate nu am timp pentru asta...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment