Smokie suje

Si am aterizat si pe la concert la Smokie. Canta bine oamenii, dar m-au lasat complet rece. Sonorizarea a lasat de dorit asa ca trebuia sa deduc versurile melodiilor pe care nu le stiam. Plus ca oamenii nu si-au dat cine stie ce silinta sa faca atmosfera. Au cantat si atat. Cam boring. Apoi, ascultand numai melodii de la Smokie, am descoperit ca seamana prea mult intre ele, oamenii au vreo 3 linii melodice mari si late pe care schimba versurile. Bleah!

I am a witchdoctor

Demult, tare demult pe vremea cand eram un om mult mai bun decat sunt azi si pe cand credeam ca dragostea si sexul credeam sunt foarte diferite, mi s-a intamplat o poveste trista. Eram eu combinat cu o dominsoara tare draguta si cu o gramada de calitati si pe care o iubeam foarte mult . Din pacate se pare nu era si reciproc asa ca s-a combinat cu un amic d-al meu lucru care m-a suparat foarte rau si le-am facut la amandoi cate o urare: lui(ca deh, intre amici nu se fac d-astea), i-am urat sa ii fie sortita o nevasta urata, grasa si proasta, iar ei(ca m-a ranit) sa nu isi gaseasca fericirea si linistea decat dupa ce mi-o voi gasi si eu.
Se pare ca domnul in cauza se insoara cu o tipa exact cum i-am urat, iar ea... ea era tare stresata de cate ori am vazut-o. Si cum nu estimez ca o sa fiu fericit in viitorul apropiat, nu o vad bine.

N-am timp 2nd edition

As fi tentat sa cred ca unul dintre lucrurile cele mai nasoale care mi se pot intampla este sa n-am timp. Se poate si mai rau. Putinul timp pe care il ai, sa il investesti prost, cum fac eu de exemplu. Stau si alerg dupa o naluca. Atat pe viu cat si in capul meu. Si stiu ca alerg degeaba dar tot alerg. E un sentiment placut sa alergi sa incerci sa iti indeplinesti visele.

Zic aia de la Parazitii: "adu-ti aminte cand erai copil ce ti-ai promis". Partea nostima e ca mi-aduc aminte. Partea care ma face un om destul de multumit de mine e ca mi le-am indeplinit. Cand eram mic si ma jucam fotbal visam sa devin un mare portar. Cand eram un pic mai mare si ma jucam Fifa '98 visam sa ma fac eu programatorul ala care face jocul. Acum sunt programator de jocuri si in weekend-uri sunt portar la o echipa de fotbal semiprofesionista. Din pacate toate chestiile astea mananca enorm de mult timp.

Visul adolescentei, care s-a transformat din pacate intr-un demon al prezentului si al trecutului imi mananca o mare parte din timpul ramas si de multe ori ma intreb daca nu e totul in van. La cum ma stiu pe mine si cum o stiu pe ea, treaba n-o sa mearga pt ca nici eu nu o sa pot sa fiu vreodata exact cum vrea ea si nici invers. Dar poate ca e mai bine sa stiu exact ce imi doresc decat un amic d-ale meu care agatza cate doua tipe pe saptamana si este tot timpul deprimat ca se simte singur. Sau poate nu. Un amic d-al meu avea un status foarte interesant "I've stopped fighting my inner demons. I'm on their side now." Asta e un paradox, pt ca daca nu se mai lupta.... nu mai sunt de fapt demonii lui. Uneori imi doresc sa termin aceasta poveste si sa incep sa imi investesc afectiunea in alta directie. Din pacate nu am timp pentru asta...

N-am timp

Ma enerveaza faptul ca n-am timp. Am ajuns asa cum speram sa nu ajung. Un om a carui viata se invarte in jurul serviciului. Ma trezesc dimineata la 8 juma, plec la serviciu si termin pe la 6 si ma duc la o bere tot cu colegii de la munca. Toata ziua s-a terminat. N-am timp sa vad soarele... n-am timp sa sa ma plictisesc, n-am timp sa sa ma plimb prin parc, nu imi permit sa imi mai pierd noptile. Bleah!!

Dilema existentiala

E de cacao sa dai papucii unei tipe pt ca saruta prost? Sau doar pt ca nu te saruta cum iti place?

Frustratii asculta hip-hop

Mi-aduc aminte de vremurile de mult apuse din liceu, pe vremea cand toti eram mai mult sau mai putin frustrati din diverse motive. Si de asemenea imi aduc aminte si ce muzica ascultam pe vremea aia. Ascultam mult hip-hop, Mafia, Racla, La familia etc. E drept ca erau foarte la moda la vremea aia si "Poveste fara sfarsit" era un hit pe care pana si maica-mea il aprecia. Dar nu ma refer aici la melodiile alea care trebuie cenzurate cu injuraturi, baietzasi de cartier, batai si alea alea.
Si acum analizez oare ce imi placea la acest gen de muzica. Bataia totdeauna mi s-a parut o mare tampenie, pt ca intr-o bataie nu ai nimic de castigat ci poti doar sa pierzi foarte mult. Pe baietasii de cartier totdeauna i-am considerat niste dobitoci care n-au ce face p-acas si isi dau si ei importanta, desi nu ii baga nimeni in seama. Cred insa ca de fapt injuraturile si tonul agresiv erau de baza. Pt ca injuraturile probabil sunt cel mai util mod de a-ti refula frustrarile. Daca injuri din toata inima te simti parca liber mai relaxat decat daca nu iti exprimi in vreun fel frustrarea. Evident, psihologul(sau psihiatrul, dupa caz) este mult mai util iar la vremea respectiva nu exista termenul asta in Romania.
In al doilea rand, toti oamenii frustrati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului ascultau hip-hop. Pe locul 1 in acest top se afla o fosta prietena de-a mea(cu care inca nu stiu exact de ce m-am combinat), care asculta o combinatie nasoala de house cu hip-hop. Bleah. Pe locul 2 in acelasi top se afla un fost coleg de camera de la camin care asculta o alta combinatie nemaintalnita pana acum: Hip-hop cu manele. Combinatia asta m-a depasit in totalitate.
Cum am ajuns eu la concluzia ca frustratii asculta hip-hop? Pai vineri am avut o zi f proasta si in timp ce stateam la serviciu cu castile pe urechi ma tot intrebam de ce ascult atata hip-hop. Apoi a venit revelatia...

Banc

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.