Frustratii asculta hip-hop

Mi-aduc aminte de vremurile de mult apuse din liceu, pe vremea cand toti eram mai mult sau mai putin frustrati din diverse motive. Si de asemenea imi aduc aminte si ce muzica ascultam pe vremea aia. Ascultam mult hip-hop, Mafia, Racla, La familia etc. E drept ca erau foarte la moda la vremea aia si "Poveste fara sfarsit" era un hit pe care pana si maica-mea il aprecia. Dar nu ma refer aici la melodiile alea care trebuie cenzurate cu injuraturi, baietzasi de cartier, batai si alea alea.
Si acum analizez oare ce imi placea la acest gen de muzica. Bataia totdeauna mi s-a parut o mare tampenie, pt ca intr-o bataie nu ai nimic de castigat ci poti doar sa pierzi foarte mult. Pe baietasii de cartier totdeauna i-am considerat niste dobitoci care n-au ce face p-acas si isi dau si ei importanta, desi nu ii baga nimeni in seama. Cred insa ca de fapt injuraturile si tonul agresiv erau de baza. Pt ca injuraturile probabil sunt cel mai util mod de a-ti refula frustrarile. Daca injuri din toata inima te simti parca liber mai relaxat decat daca nu iti exprimi in vreun fel frustrarea. Evident, psihologul(sau psihiatrul, dupa caz) este mult mai util iar la vremea respectiva nu exista termenul asta in Romania.
In al doilea rand, toti oamenii frustrati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului ascultau hip-hop. Pe locul 1 in acest top se afla o fosta prietena de-a mea(cu care inca nu stiu exact de ce m-am combinat), care asculta o combinatie nasoala de house cu hip-hop. Bleah. Pe locul 2 in acelasi top se afla un fost coleg de camera de la camin care asculta o alta combinatie nemaintalnita pana acum: Hip-hop cu manele. Combinatia asta m-a depasit in totalitate.
Cum am ajuns eu la concluzia ca frustratii asculta hip-hop? Pai vineri am avut o zi f proasta si in timp ce stateam la serviciu cu castile pe urechi ma tot intrebam de ce ascult atata hip-hop. Apoi a venit revelatia...

Nu pot sa renunt la...

Mereu m-am intrebat de ce fumatorii nu se lasa de tigari atunci cand se maturizeaza. Orice om normal stie ca iti fac rau la organism. Astfel, e destul de normal sa fumezi/sa simulezi ca fumezi in perioada liceului si poate chiar a facultatii din teribilism, sa pari mai cool. Dar cand termini cu teribilismul ar trebui sa te lasi si de tutun, nu? Eu ca un nefumator, am presupus dintotdeauna ca prietenii mei fumeaza din teribilism, negasind vreo satisfactie exclusiva a fumatului.
Cu toate astea, am ajuns la concluzia ca e posibil sa ma insel pe aceasta tema. In general sunt un Toma Necredinciosul, adica sunt sceptic fata de tot ceea ce nu poate fi explicat prin rationamente logice si pana nu experimentez pe pielea mea vreo chestie, imi vine greu sa ii cred pe ceilalti. Astfel am ajuns la concluzia ca ma insel in privinta fumatorilor in momentul in care am descoperit ca nu pot sa ma las de Coca-Cola. Satisfactia pe care o am cand beau o cola rece din frigider este unica si nu se compara cu senzatia pe care o am cand beau orice alta bautura(cred ca post-ul asta tinde sa devina o reclama mascata). Nu stiu daca imi face rau, bine cu siguranta nu imi face, dar este prea buna ca sa ma pot lasa de ea. Acelasi lucru pot sa il spun si despre Ana... ce nume simplu. Desi sansa ca relatia mea cu ea sa se definitiveze vreodata in ceva normal(nu in circ) sunt mici, tot nu pot sa imi iau gandul de la ea. O fi dragoste, o fi obsesie, atractie mistica? Habar n-am, teoretic diferenta este foarte mica >:). Om trai si om vedea.
In concluzie exista doua lucruri la care mi-ar fi foarte greu sa renunt desi nu sunt sigur ca imi fac bine: Cola si Ana.

Inadaptabilitate de Bucuresti

Am intalnit multi oameni in viata mea. Toate genurile posibile. De la fighteri dementzi, baietzi de cartier, jucatori de poker pana la doctori in matematica si entitati cenusii de o cultura care ma complexa de-a dreptul. Fiecare persoana are grupurile sale sociale in care se simte bine si evident cele in care nu se simte bine. Bucuresti-ul este unul din ele. Am intalnit cateva persoane care simplu nu se pot adapta la viata de Bucuresti.
Nefiind bucurestean get-beget, dar cu buletin de Bucuresti cat de curand(hehe), am intalnit multi oameni care, crescuti in capitala nostra scumpa si draga se cred mai shmecheri decat ailalti. Adicatalea se uita la tine de sus si iti zic "Provincialule". Din pacate din timidatate sau complexe, multi nu le raspund cu aceeasi moneda. Solutia optima ar fi ceva de genul:"Pai bine beh putzica, cu ce sunt eu de vina ca Ceausescu s-a gandit ca doamna ma-ta si domnu' tac-tu sunt muncitori buni pentru vreun santier in vreun cartier nou de Bucuresti si i-a mutat acolo?"
Alti oameni pe care ii cunosc eu nu suporta traficul, domne. Pai muta-te mah inapoi acasa, in oraselul tau mic fara teatru, fara opera, cu un cinematograf amarat si fara parcuri (ca orice oras industrial care se respecta) si unde sansele de a gasi un loc de munca bine platit sunt nule fara pilele de rigoare. Nu suna prea interesant pentru un idealist ca mine.
Altii nu isi pot face prieteni noi si le e dor de gashca lor care a ramas acasa in fatza blocului in loc sa vina la Bucuresti la facultate. Pai eu sunt de vina ca nu calci pe la facultate si ca nu iesi din camera ai mizera de camin? Jucandu-te Wow ai sanse minime sa intalnesti oameni. Cat despre partea cu gashca d-acasa... e chiar mai simplu. Pai nu vezi ca gashca ta nu are nici un viitor? Ce poti sa faci in ziua de azi fara facultate(excluzand cazul in care esti gagica aratoasa si te maritzi cu unul plin de bani)? Oamenii respectivi au sanse majore sa devina vanzatori la buticuri sau ceva de genul asta. Asta vrei de la viata? Be my guest!
Acum urmeaza chestiile cu adevarat ridicole.
- "nu gasesc nici un loc de munca." Eu cred ca de fapt nu vrei sa muncesti. Ca exista o gramada de posibilititati incepand cu caratul de lazi si terminand cu manageriatul marilor companii. In Bucuresti exista o gramda de locuri de munca de toate felurile. Totul e sa vrei. Si daca mori de foame...calca-ti un pic pe mandrie si angajeaza-te orice pana gasesti ceva mai bun.
-"nu pot sa stau aici departe de parinti. Prietena/pritenul meu nu imi acorda atata afectiune cat imi ofera parintii." Bah ma leshi? Dar nu crezi ca e cazul sa ai viata ta? Crezi ca parintii tai chiar asta vor de la tine?
-"ma plictisesc in Bucuresti-ul asta de kkt!" Asta e absolutul absurditatii (daca e corect din punct de vedere logic). Pai daca si aci te plictisesti unde ai toate facilitatile posibile din Romania, atunci la tine la tzara cred ca o sa te sui pe peretzii bordeiului.

Nickname-uri

Toti userii de pe net au un nickname. Ai fi tentat sa crezi ca acest nickname ii reprezinta, ca le arata adevarata fatza etc. Nimic mai fals. Nickname-ul este de fapt un ideal al omului de la tastatura. Nickname-ul unui om iti dezvaluie doar cum ar vrea omul acela sa fie nicidecum, personalitatea sa.
Hai sa luam nick-ul meu de exemplu: cartman. Pt fanii South Park e destul de simplu: copilul grasutz, parshiv si rebel, dand uneori dovada persuasivitate iesita din comun. Cred ca astea sunt trasaturile lui definitorii. Credeti ca eu sunt asa? Nu prea. Din cand in cand mai fac pe rebelul pe la munca cu vreun tricou excentric sau cu niste desene de cai verzi pe peretele de langa mine. In rest nu prea. In schimb Cartman este copilul care as vrea sa fi fost si copilul si pe care as vrea sa il am cand voi fi capabil de asa ceva. Si cum blogul asta e doar o joaca de copii, mi se pare cel mai potrivit nickname.
Despre altii nu prea am multe de zis, marea majoritate a persoanelor de sex masculin prefera nickname-uri pompoase de eroi mitologici, istorici sau personaje extraordinare ale cartilor si filmelor observate de-a lungul timpului. Personajul preferat devine instinctiv viitorul nickname sau ceva apropiat de el. Fetele pe de alta parte, prefera in general nickname-uri de zeite sau diverse titluri nobiliare pentru cele care cred ca s-au nascut intr-o epoca gresita, desi le-ar fi placut mai bine sa fie contese in epoca medievala(sarmanele probabil nu stiu ca pe vremea aia nu exista notiunea de WC sau dush). In concluzie, marea majoritate a nickname-urilor feminine intalnite este doar reflexia nick-urilor masculine.
Acestea sunt nickname-urile clasice. Dar a aparut un nou tip de nickname-uri in ultimul timp pe care eu le numesc nick-uri de manelisti. Cateva exemple: bazatul, campioana, shmecherul. Un nick de genul asta oglindeste o cultura sublima dar care lipseste cu desavarsire. Asta e idealul lor, ce sa le ceri?

Forum si blog vs Bere

Se zvoneste aici ca as fi "un baietel virgin si teribilist" pentru ca prefer berea in locul internetului. Locul unor persoane care fac afirmatii de genul acesta, evident frustrate, este bine definit in fata calculatorului, departe de lumina soarelui si de privirile ironice ale oamenilor.
Lumea oamenilor dependenti de internet este un cerc destul de restrans de oameni. Peste tot sunt aceeasi. Ii gasesti scriind bloguri, ii gasesti pe diverse canale de Mirc, ii gasesti pe conferinta de la Hattrick, ii gasesti intr-un cland de Travian, ii gasesti pe forumul de la freekick, ii gasesti intr-un party la World of Warcraft, ii gasesti la un Dota etc. Intra in categoria oamenilor care nu au viata personala si care isi extrag mineralele de care au nevoie sa supravietuiasca din radiatiile monitorului. Ei sunt oameni despre care se face misto in Southpark intr-un anumit episod numit "Make love not War...craft" si in care are loc o fraza antologica "How can u kill that wich has no life?"
E usor sa scrii tampenii pe un forum sau blog la adapostul nickname-ului. Poti sa injuri, poti sa te dai bazat, poti sa zici ca esti bun la bataie, poti sa zici ca ai doctorat in filosofie, in general poti sa zici orice, chiar daca tu esti un amarat de 14 ani, caruia parintii ii mai acorda o ora pana la culcare, sau un student infometat care are internet din camera sa jegoasa din Regie . Marea majoritate a oamenilor frustrati si ascunsi in spatele monitoarelor se remarca prin agresivitate. Fraze de genul "O sa vin cu baietii dupa tine, fraiere" nu sperie pe nimeni pt ca si cel amenintat se afla de asemenea in fata unui monitor, in spatele unui nickname si la adapostul anonimatului.
Inca o chestie interesanta cand e vorba de internet. Poti sa pari mult mai inteligent si mai cult decat esti. In momentul in care ai o tema de dezbatut sau o fraza inteligenta de sah-mat, parintele google este intotdeauna prezent si gata sa te ajute cu cea mai mare placere. Si in plus ai timp de gandire suficient pentru a da o replica inteligenta cand e nevoie. Am intalnit un tip care dadea destul de multe replici inteligente pe un forum. Din pacate am fost f dezamagit cand l-am vazut irl. Replicile nu mai erau la fel de inteligente, timpul de gandire pana la urmatoarea replica desteapta era mare, cu alte cuvinte era un om fara sclipire. Iar noi eram pur si simplu la o bere...

La o bere de asemenea lucrurile stau altfel, ai un nume, ai o fatza, ai un corp, cu alte cuvinte esti palpabil. Nu te mai ascunzi dupa monitor, nu mai esti agresiv. Esti pur si simplu TU. Oamenii in preajma te simt, te vad, te miros. Daca esti speriat de bombe, daca esti sociopat, daca nu stii sa te exprimi, daca esti incult nu ai nici o scapare. Esti al lor, vei primi toate misto-urile de care ai scapat la adapostul nickname-ului si replicilor gandite juma de ora cu ajutorul prietenului google. Cu alte cuvinte, esti mancat!
Unii oameni(in cazul de fata, eloa) cred ca iesitul la o bere inseamna bautura in exces, discutii despre bataie si femei carora le-am mai tras-o. Complet fals, iesitul la bere inseamna sa te socializezi consumand mai mult sau mai putin alcool in functie de pofta. Unii oameni o numesc iesire la un suc, altii la o cafea. Mie imi place sa o numesc iesire la bere, chiar daca de multe ori nu beau bere.

In concluzie, draga mea eloa, berea iti arata adevata fatza. Daca ai intr-adevar lucruri interesante de zis fara pauze de gandire de juma de ora, I'm all yours.

Bere

Am aterizat si eu p-acas dupa mai multe beri baute cu niste fosti colegi de facultate. Facem asta destul de rar dar cad o facem e fain. Vorbim despre idei, despre matematica, despre filosofie si de ce nu, despre femei. What's not to like?
De ce le place la barbati berea? Mie personal nu imi place berea, ca bautura. Este amara si mie imi plac bauturile ducil.Dar ar fi cateva motive foarte normale pentru care orice barbat (normal la cap) s-ar duce cu prietenii la bere:
- esti cu prietenii. Acesta e un lucru foarte important deoarece esti intr-un mediu familial si stii ca cei de langa tine iti vor doar binele, astfel orice remarci ale lor pot fi cantarite si utilizate. Chiar daca parerea lor nu coincide cu a ta cand e vorba despre o problema de-a ta, cu siguranta asta e modul lor de a vedea lucrurile si in locul tau ar implementa o astfel de solutie.
- "in vino veritas", spuneau latinii. Dupa ce bei un pic incepi sa nu mai treci prin filtrul creierului faptul ca ce zici l-ar putea deranja pe cel de langa tine si cum sinceritatea este un lucru foarte important pentru mine, imi pot selecta prietenii dupa faptul ca au aceleasi pareri si cand sunt treji si dupa 2-3 beri.
- alcoolul te scapa de frustrari. Dupa cateva beri nu iti mai pui probleme ca esti prea gras, ca esti prea slab, ca esti prea scund, ca ai chelie, ca esti inferior in orice fel, devii mai sigur pe tine(asta e paradox, deoarece la beutura nu mai esti sigur in nici un caz), astfel incepi sa spui lucrurilor pe nume fara probleme.
- privesti problemele cu detasare. Este de fapt o consecinta a punctului anterior. Prin alcoolemie gasesti solutii simple la problemele de zi cu zi. Din pacate a doua zi ti se vor parea stupide prin prisma filtrului ideilor preconcepute.

PS: Asta nu inseamna ca cineva trebuie sa se imbete ca porcul ca sa fie relaxat, ci doar sa bea cu masura cat sa intre "in the mood" . De la "in the mood" pana la betzie crunta nu sunt multi pasi, dar betzia crunta este deja subiectul altei discutii.

Singuratate

Asta este unul dintre momentele pe care le urasc. Stau singur acasa si ma plictisesc. De jucat n-am chef, de invatat ceva util, n-am chef, de citit n-am chef, pe discovery nu e nimic interesant.
Sunt obosit, as vrea sa stau cu cineva de vorba, dupa care sa ma culc. Se pare ca o sa trec peste partea cu vorbitul ca nu e nimeni pe mess.
M-as duce in Vama Veche de 1 mai. Dintre amicii mei nu se duce nici unul din pacate si sa ma lipesc pe langa un grup mi-e lene. Nu mai am varsta la care sa umblu havocat cu diversi distrusi pe care nu ii cunosc. Bleah.
Cred ca singuratatea apare din lene. Din lenea de a iesi din casa, din lenea de a te socializa, din lenea de a incerca ceva nou. Tre sa lucrez pe tema asta...
Uite, d-asta imi place mie de exemplu caminul. Nu ai cum sa fii singur si sa vrei. Ai vreo 2-3 colegi de camera care n-au bani sa plece pe nicaieri si pierdeti vremea impreuna. Schimbati idei si afli o gramada de lucruri noi. Apropos, stiti care e diferenta dintre masturbare si sex? Va zic eu: mai cunosti oameni :). Plus ca mai iesi p-acolo pe culoar, mai dai de vreunu care se plictiseste si stati la un pahar de bere 2-3 ore, mai apare cate o pipitza care n-are ce face si asa iti omori timpul. Din pacate aici e vorba de caminul old-style, pt ca acum dupa cate vad s-au mai schimbat lucrurile. Lumea prin camin nu mai iese la bere, nu mai sta pe hol. E generatia PC, ce sa ii faci. Daca noi cand eram mici ieseam p-afara si ne jucam cu soldatii sau fotbal, ei se jucau acelasi lucru, dar fara sa iasa din casa, la calculator.
Sunt cam sictirit si fara chef. Tre sa agatz ceva in weekend si o sa imi revin >:) .