Frustratii asculta hip-hop

Mi-aduc aminte de vremurile de mult apuse din liceu, pe vremea cand toti eram mai mult sau mai putin frustrati din diverse motive. Si de asemenea imi aduc aminte si ce muzica ascultam pe vremea aia. Ascultam mult hip-hop, Mafia, Racla, La familia etc. E drept ca erau foarte la moda la vremea aia si "Poveste fara sfarsit" era un hit pe care pana si maica-mea il aprecia. Dar nu ma refer aici la melodiile alea care trebuie cenzurate cu injuraturi, baietzasi de cartier, batai si alea alea.
Si acum analizez oare ce imi placea la acest gen de muzica. Bataia totdeauna mi s-a parut o mare tampenie, pt ca intr-o bataie nu ai nimic de castigat ci poti doar sa pierzi foarte mult. Pe baietasii de cartier totdeauna i-am considerat niste dobitoci care n-au ce face p-acas si isi dau si ei importanta, desi nu ii baga nimeni in seama. Cred insa ca de fapt injuraturile si tonul agresiv erau de baza. Pt ca injuraturile probabil sunt cel mai util mod de a-ti refula frustrarile. Daca injuri din toata inima te simti parca liber mai relaxat decat daca nu iti exprimi in vreun fel frustrarea. Evident, psihologul(sau psihiatrul, dupa caz) este mult mai util iar la vremea respectiva nu exista termenul asta in Romania.
In al doilea rand, toti oamenii frustrati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului ascultau hip-hop. Pe locul 1 in acest top se afla o fosta prietena de-a mea(cu care inca nu stiu exact de ce m-am combinat), care asculta o combinatie nasoala de house cu hip-hop. Bleah. Pe locul 2 in acelasi top se afla un fost coleg de camera de la camin care asculta o alta combinatie nemaintalnita pana acum: Hip-hop cu manele. Combinatia asta m-a depasit in totalitate.
Cum am ajuns eu la concluzia ca frustratii asculta hip-hop? Pai vineri am avut o zi f proasta si in timp ce stateam la serviciu cu castile pe urechi ma tot intrebam de ce ascult atata hip-hop. Apoi a venit revelatia...

Banc

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.

Dilema

M-am dus si eu ca omul vineri seara in Expirat. Muzica faina, fete frumoase, fitze inexistente, adica asa cum ii place omului. Din pacate, oamenii de la garderoba cred ca erau in greva, pt acolo unde ar fi trebuit sa scap de geaca nu era nimeni :(.
Si cum dadeam eu asa ture prin Expirat cu geaca pe mine si dand un pic din cap pe ritmul muzicii in cautarea vreunei cunostiinte la masa careia sa depozitez geaca, dau de un amic de-al meu in maneca scurta. Dupa un rationament rapid, am estimat ca omul a reusit sa scape cumva de geaca. Intrebandu-l de vorba omul imi arata un alt individ care dansa de mama focului cu un rucsac in spate. "Aha...era tac-su!" imi zic eu, suparat ca ca n-am scapat de geaca, moment in care m-a trosnit o dilema existentiala:"Oare ce e mai aiurea: sa dansezi in discoteca cu geaca pe tine sau cu rucsacul in spate?"

Perfectul simplu

Dragii mosului, in cazul in care nu stiti cum se conjuga verbul "a fi" la perfectul simplu la persoana I singular si la persoana a II-a singular, va invat imediat:
- eu fusei
- tu fuseşi

Daca folositi "eu fuseşi" este gresit si incercarea voastra de a parea cool a esuat grav. Ba chiar v-ati facut de cacao.

PS: E valabil si pentru toate verbele. Daca e persoana I nu se termina niciodata cu "-şi".

Nu pot sa renunt la...

Mereu m-am intrebat de ce fumatorii nu se lasa de tigari atunci cand se maturizeaza. Orice om normal stie ca iti fac rau la organism. Astfel, e destul de normal sa fumezi/sa simulezi ca fumezi in perioada liceului si poate chiar a facultatii din teribilism, sa pari mai cool. Dar cand termini cu teribilismul ar trebui sa te lasi si de tutun, nu? Eu ca un nefumator, am presupus dintotdeauna ca prietenii mei fumeaza din teribilism, negasind vreo satisfactie exclusiva a fumatului.
Cu toate astea, am ajuns la concluzia ca e posibil sa ma insel pe aceasta tema. In general sunt un Toma Necredinciosul, adica sunt sceptic fata de tot ceea ce nu poate fi explicat prin rationamente logice si pana nu experimentez pe pielea mea vreo chestie, imi vine greu sa ii cred pe ceilalti. Astfel am ajuns la concluzia ca ma insel in privinta fumatorilor in momentul in care am descoperit ca nu pot sa ma las de Coca-Cola. Satisfactia pe care o am cand beau o cola rece din frigider este unica si nu se compara cu senzatia pe care o am cand beau orice alta bautura(cred ca post-ul asta tinde sa devina o reclama mascata). Nu stiu daca imi face rau, bine cu siguranta nu imi face, dar este prea buna ca sa ma pot lasa de ea. Acelasi lucru pot sa il spun si despre Ana... ce nume simplu. Desi sansa ca relatia mea cu ea sa se definitiveze vreodata in ceva normal(nu in circ) sunt mici, tot nu pot sa imi iau gandul de la ea. O fi dragoste, o fi obsesie, atractie mistica? Habar n-am, teoretic diferenta este foarte mica >:). Om trai si om vedea.
In concluzie exista doua lucruri la care mi-ar fi foarte greu sa renunt desi nu sunt sigur ca imi fac bine: Cola si Ana.