Frustratii asculta hip-hop

Mi-aduc aminte de vremurile de mult apuse din liceu, pe vremea cand toti eram mai mult sau mai putin frustrati din diverse motive. Si de asemenea imi aduc aminte si ce muzica ascultam pe vremea aia. Ascultam mult hip-hop, Mafia, Racla, La familia etc. E drept ca erau foarte la moda la vremea aia si "Poveste fara sfarsit" era un hit pe care pana si maica-mea il aprecia. Dar nu ma refer aici la melodiile alea care trebuie cenzurate cu injuraturi, baietzasi de cartier, batai si alea alea.
Si acum analizez oare ce imi placea la acest gen de muzica. Bataia totdeauna mi s-a parut o mare tampenie, pt ca intr-o bataie nu ai nimic de castigat ci poti doar sa pierzi foarte mult. Pe baietasii de cartier totdeauna i-am considerat niste dobitoci care n-au ce face p-acas si isi dau si ei importanta, desi nu ii baga nimeni in seama. Cred insa ca de fapt injuraturile si tonul agresiv erau de baza. Pt ca injuraturile probabil sunt cel mai util mod de a-ti refula frustrarile. Daca injuri din toata inima te simti parca liber mai relaxat decat daca nu iti exprimi in vreun fel frustrarea. Evident, psihologul(sau psihiatrul, dupa caz) este mult mai util iar la vremea respectiva nu exista termenul asta in Romania.
In al doilea rand, toti oamenii frustrati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului ascultau hip-hop. Pe locul 1 in acest top se afla o fosta prietena de-a mea(cu care inca nu stiu exact de ce m-am combinat), care asculta o combinatie nasoala de house cu hip-hop. Bleah. Pe locul 2 in acelasi top se afla un fost coleg de camera de la camin care asculta o alta combinatie nemaintalnita pana acum: Hip-hop cu manele. Combinatia asta m-a depasit in totalitate.
Cum am ajuns eu la concluzia ca frustratii asculta hip-hop? Pai vineri am avut o zi f proasta si in timp ce stateam la serviciu cu castile pe urechi ma tot intrebam de ce ascult atata hip-hop. Apoi a venit revelatia...

Banc

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.

Dilema

M-am dus si eu ca omul vineri seara in Expirat. Muzica faina, fete frumoase, fitze inexistente, adica asa cum ii place omului. Din pacate, oamenii de la garderoba cred ca erau in greva, pt acolo unde ar fi trebuit sa scap de geaca nu era nimeni :(.
Si cum dadeam eu asa ture prin Expirat cu geaca pe mine si dand un pic din cap pe ritmul muzicii in cautarea vreunei cunostiinte la masa careia sa depozitez geaca, dau de un amic de-al meu in maneca scurta. Dupa un rationament rapid, am estimat ca omul a reusit sa scape cumva de geaca. Intrebandu-l de vorba omul imi arata un alt individ care dansa de mama focului cu un rucsac in spate. "Aha...era tac-su!" imi zic eu, suparat ca ca n-am scapat de geaca, moment in care m-a trosnit o dilema existentiala:"Oare ce e mai aiurea: sa dansezi in discoteca cu geaca pe tine sau cu rucsacul in spate?"

Perfectul simplu

Dragii mosului, in cazul in care nu stiti cum se conjuga verbul "a fi" la perfectul simplu la persoana I singular si la persoana a II-a singular, va invat imediat:
- eu fusei
- tu fuseşi

Daca folositi "eu fuseşi" este gresit si incercarea voastra de a parea cool a esuat grav. Ba chiar v-ati facut de cacao.

PS: E valabil si pentru toate verbele. Daca e persoana I nu se termina niciodata cu "-şi".

Nu pot sa renunt la...

Mereu m-am intrebat de ce fumatorii nu se lasa de tigari atunci cand se maturizeaza. Orice om normal stie ca iti fac rau la organism. Astfel, e destul de normal sa fumezi/sa simulezi ca fumezi in perioada liceului si poate chiar a facultatii din teribilism, sa pari mai cool. Dar cand termini cu teribilismul ar trebui sa te lasi si de tutun, nu? Eu ca un nefumator, am presupus dintotdeauna ca prietenii mei fumeaza din teribilism, negasind vreo satisfactie exclusiva a fumatului.
Cu toate astea, am ajuns la concluzia ca e posibil sa ma insel pe aceasta tema. In general sunt un Toma Necredinciosul, adica sunt sceptic fata de tot ceea ce nu poate fi explicat prin rationamente logice si pana nu experimentez pe pielea mea vreo chestie, imi vine greu sa ii cred pe ceilalti. Astfel am ajuns la concluzia ca ma insel in privinta fumatorilor in momentul in care am descoperit ca nu pot sa ma las de Coca-Cola. Satisfactia pe care o am cand beau o cola rece din frigider este unica si nu se compara cu senzatia pe care o am cand beau orice alta bautura(cred ca post-ul asta tinde sa devina o reclama mascata). Nu stiu daca imi face rau, bine cu siguranta nu imi face, dar este prea buna ca sa ma pot lasa de ea. Acelasi lucru pot sa il spun si despre Ana... ce nume simplu. Desi sansa ca relatia mea cu ea sa se definitiveze vreodata in ceva normal(nu in circ) sunt mici, tot nu pot sa imi iau gandul de la ea. O fi dragoste, o fi obsesie, atractie mistica? Habar n-am, teoretic diferenta este foarte mica >:). Om trai si om vedea.
In concluzie exista doua lucruri la care mi-ar fi foarte greu sa renunt desi nu sunt sigur ca imi fac bine: Cola si Ana.

Grecia versus Spania

Am aterizat si eu in Bucurestiul mult prea calduros dupa un concediu prelungit, terminat apoteotic in Grecia. Faptul ca si in statiunea unde am fost se vorbea destul de mult dulcea noastra limba mi-a adus aminte de Spania(pe unde am petrecut o saptamana anul trecut) si m-am gandit sa fac o mica paralela.

Grecii sunt ceea ce as numi eu niste lenesi innascuti. Muncesc in medie 6 ore pe zi, vreo 3 dimineata(de la 10 la 13) si vreo 3 seara(de la 18 la 21). Atat de inradacinat este la ei obiceiul de a dormi dupa-amiaza incat singurele saluturi ale lor sunt "buna dimineata" si "buna seara". Salutul de "buna ziua" nu exista in vocabularul lor. Spaniolii pe de alta parte nici eu nu exceleaza la capitolul munca, fiind niste oameni boemi prin definitie. Au o gramada de sarbatori legale cu multe carnavale (sarbatoare ca a inceput primavara, sarbatoare ca e primavara, sarbatoare ca se termina primavara, sarbatoare ca incepe vara etc).

Cine a citit filosfia antica s-ar putea astepta ca orice grec pe care il vede in fata ochilor sa scoata din el sofisme pe banda rulanta. Nimic mai fals. Grecii nu stiu nici macar engleza. Te duci la un magazin ii intrebi ceva in engleza si te intreaba:"Romunski?". Daca le raspunzi afirmativ reusesc sa zica 2-3 cuvinte uzuale in romana. Spaniolii pe de alta parte, sunt niste inculti prin definitie. Oricare dintre urmatoarele intrebari ii lasa reci:"Speak english?", "Parlez vous francais?", "Parlare italiana". In schimb poti sa ai mai mult succes cu o injuratura in romana la care ti se poate raspunde in cel mai dulce stil romanesc:"Pai d-astea stiu si eu, bah!".

Din punct de vedere al turismului ai o gramada de locuri foarte faine in ambele locuri. Daca iti plac vestigiile istorice, Grecia este locul ideal. Pe unde mai gasesc grecii o ruina p-acolo mai fac un muzeu si asa isi duc ei existenta, ca in afara de turism, nu prea se mai ocupa cu nimic. Cand e vorba de mare, serviciile sunt incomparabile cu cele de la noi. Hotelurile sunt curate, mancarea buna, chelnerul nu te flegmeaza intre ochi si chiar iti zice vreo 2-3 cuvinte in romana sa te simtzi bine. Si cel mai important lucru: sunt mult mai ieftine ca la noi, vorba unui prieten d-al meu:"Auzi, dar cand te duci la ei ca turist, grecii astia pun si de la ei din buzunar?" Din punct de vedere al tursimului, Spania nu se incadreaza intr-unul din target-urile romanului obisnuit, hotelurile fiind scumpe si mancarea si mai scumpa. In schimb toti avem probabil vreo cunostiinta la capsuni la care putem sa stam vreo 2-3 zile sa vedem cum arata Spania. Marea(Mediterana si nu Oceanul Atlantic) in schimb este de-a dreptul bestiala, de o claritate pe care nu o sa o intalnesti niciodata in Romania sau Grecia. Si mai exista si cateva metropole pe care daca nu le-ai vazut pierzi foarte mult. Madridul si Barcelona lui Gaudi sunt doua metropole pe care oricine ar trebui sa le viziteze.

Ca turist in Grecia este bine. Probabil grecii zic : "Turistul nostru, stapanul nostru!" si iti fac toate poftele indiferent ca esti roman, bulgar, polonez, ceh sau rus, aparent sunt obisnuiti cu barbarii :)). Deci aici nimic de reprosat. In Spania in schimb, daca esti romulan e de rau. Ca la ei romulanii sunt capsunarii si hotzii de zi cu zi, de care se feresc din toata inima. Cu greu reusesti sa le explici ca tu esti turist si ai venit aci sa vizitezi si nu sa le iei lor banii ca sa scape de aceste idei preconcepute. Deci in Spania...numai roman sa nu fii.

Totusi n-am zis nimic de distractii. E frumos, e civilizat si colo si colo, dar parca lipseste ceva... A da, era circul de Romania cu care ne-am obisnuit si pe care daca nu il vedem simtim ca lipseste ceva. Asa de rau sa fi ajuns?

Back in business

A fost o vacanta lunga in care am avut multe alte lucruri mai bune de facut decat de bloggerit.
Dar am revenit cu forte proaspete si idei noi.