Wednesday, August 22, 2007

Grecia versus Spania

Am aterizat si eu in Bucurestiul mult prea calduros dupa un concediu prelungit, terminat apoteotic in Grecia. Faptul ca si in statiunea unde am fost se vorbea destul de mult dulcea noastra limba mi-a adus aminte de Spania(pe unde am petrecut o saptamana anul trecut) si m-am gandit sa fac o mica paralela.

Grecii sunt ceea ce as numi eu niste lenesi innascuti. Muncesc in medie 6 ore pe zi, vreo 3 dimineata(de la 10 la 13) si vreo 3 seara(de la 18 la 21). Atat de inradacinat este la ei obiceiul de a dormi dupa-amiaza incat singurele saluturi ale lor sunt "buna dimineata" si "buna seara". Salutul de "buna ziua" nu exista in vocabularul lor. Spaniolii pe de alta parte nici eu nu exceleaza la capitolul munca, fiind niste oameni boemi prin definitie. Au o gramada de sarbatori legale cu multe carnavale (sarbatoare ca a inceput primavara, sarbatoare ca e primavara, sarbatoare ca se termina primavara, sarbatoare ca incepe vara etc).

Cine a citit filosfia antica s-ar putea astepta ca orice grec pe care il vede in fata ochilor sa scoata din el sofisme pe banda rulanta. Nimic mai fals. Grecii nu stiu nici macar engleza. Te duci la un magazin ii intrebi ceva in engleza si te intreaba:"Romunski?". Daca le raspunzi afirmativ reusesc sa zica 2-3 cuvinte uzuale in romana. Spaniolii pe de alta parte, sunt niste inculti prin definitie. Oricare dintre urmatoarele intrebari ii lasa reci:"Speak english?", "Parlez vous francais?", "Parlare italiana". In schimb poti sa ai mai mult succes cu o injuratura in romana la care ti se poate raspunde in cel mai dulce stil romanesc:"Pai d-astea stiu si eu, bah!".

Din punct de vedere al turismului ai o gramada de locuri foarte faine in ambele locuri. Daca iti plac vestigiile istorice, Grecia este locul ideal. Pe unde mai gasesc grecii o ruina p-acolo mai fac un muzeu si asa isi duc ei existenta, ca in afara de turism, nu prea se mai ocupa cu nimic. Cand e vorba de mare, serviciile sunt incomparabile cu cele de la noi. Hotelurile sunt curate, mancarea buna, chelnerul nu te flegmeaza intre ochi si chiar iti zice vreo 2-3 cuvinte in romana sa te simtzi bine. Si cel mai important lucru: sunt mult mai ieftine ca la noi, vorba unui prieten d-al meu:"Auzi, dar cand te duci la ei ca turist, grecii astia pun si de la ei din buzunar?" Din punct de vedere al tursimului, Spania nu se incadreaza intr-unul din target-urile romanului obisnuit, hotelurile fiind scumpe si mancarea si mai scumpa. In schimb toti avem probabil vreo cunostiinta la capsuni la care putem sa stam vreo 2-3 zile sa vedem cum arata Spania. Marea(Mediterana si nu Oceanul Atlantic) in schimb este de-a dreptul bestiala, de o claritate pe care nu o sa o intalnesti niciodata in Romania sau Grecia. Si mai exista si cateva metropole pe care daca nu le-ai vazut pierzi foarte mult. Madridul si Barcelona lui Gaudi sunt doua metropole pe care oricine ar trebui sa le viziteze.

Ca turist in Grecia este bine. Probabil grecii zic : "Turistul nostru, stapanul nostru!" si iti fac toate poftele indiferent ca esti roman, bulgar, polonez, ceh sau rus, aparent sunt obisnuiti cu barbarii :)). Deci aici nimic de reprosat. In Spania in schimb, daca esti romulan e de rau. Ca la ei romulanii sunt capsunarii si hotzii de zi cu zi, de care se feresc din toata inima. Cu greu reusesti sa le explici ca tu esti turist si ai venit aci sa vizitezi si nu sa le iei lor banii ca sa scape de aceste idei preconcepute. Deci in Spania...numai roman sa nu fii.

Totusi n-am zis nimic de distractii. E frumos, e civilizat si colo si colo, dar parca lipseste ceva... A da, era circul de Romania cu care ne-am obisnuit si pe care daca nu il vedem simtim ca lipseste ceva. Asa de rau sa fi ajuns?

Back in business

A fost o vacanta lunga in care am avut multe alte lucruri mai bune de facut decat de bloggerit.
Dar am revenit cu forte proaspete si idei noi.

Saturday, June 16, 2007

femeile altora

Cartman are o personalitate obositoare, deci nici o femeie nu il suporta prea mult timp. In concluzie, in marea majoritate a timpului este liber de contract. Dar cum nu poti trai fara sex, tre sa apelezi pe la alte cunostiinte pentru a rezolva aceasta problema. Si cum Cartman cunoaste ceva mujeres de o moralitate indoielnica isi face de cap in marea majoritate a timpului cu femeile altora. De aceea nu vorbeste despre viata lui personala niciodata. In general Cartman este foarte discret, ca nu e frumos sa vorbesti despre chestii d-astea. Din pacate, nu intotdeauna este cazul si de cealalta partea a baricadei. Azi am primit de la un numar necunoscut un mesaj foarte interesant pe care il scriu aici:

"Xxx e ocupata. N-are timp de tine. Asa ca abtine-te. Cauta-ti alta fata. bine? "

Un mesaj de genul asta nu mai lasa loc de comentarii. E atat de nostim incat nu il mai comentez.

Sunday, June 10, 2007

Cum era sa mor de foame la Albena

Ca orice om care se respecta, am fost si eu cu baietii de la munca in weekendul asta la Albena, la nushtiuce campionat de fotbal chipurile. Practic un weekend intr-o statiune faina din Bulgaria nu e de lepadat niciodata. Plus ca te mai socializezi si tu cu oamenii de pe acolo.
Totul a inceput prost, soferul autocarului nu depasea 60 la ora nici batut si colac peste pupaza am mai stat si 3 ore in Vama Veche (chiar la vama nu la baie) datorita traficului. Poftim respect!
Cu chiu cu vai ajungem noi p-acolo pe seara si ne cazam la hotel. Hotelul de 3 stele, servire impecabila, ce mai, boierie nenicule. Si ca sa fie totul frumos am auzit si ca eram cazati in modul "ALL INCLUSIVE", mai pe romaneste ne-au dat bratzara la mana si in tot complexul hotelier nu trebuia decat sa ma duc si sa zic "Vreau aia" si nenea de-acolo imi oferea cu cea mai mare placere. Adicatalea, berica si mancarica fara numar. Si era frumos acolo, vreo 3 piscine, 2 terase si o imensa sala de mese. Adica p-aci totul era inclus in pretul de cazare. Pana acum paradisul pe pamant.
Hai ca vine seara si tre sa mancam. Masa era tip Bufet Suedez, adica erau diverse chestii p-acolo si iti luai o farfurie si iti puneai acolo ce voia mushchiuletul tau. Partea proasta e ca eu sunt tare pretentios si imi place mult carnea (la gratar de preferinta). Cand colo, canci fripturica. Erau multi castraveti murati si chestii asemanatoare. Nasol nenicule. Noroc ca aveau peshte. Nu ma omor eu cu peshtele, dar in lipsa de alta carne comestibila, merge si-ala. Si asa am bagat eu peshte in mine tot weekendul. Mai erau p-acolo niste carnati polonezi care aratau cam urat. Mai erau si niste pizze, dar nu gaseai pizza asa nasoala nici la cea mai amarata pizzerie din Bucuresti. Mai erau si niste mezeluri p-acolo... dar slabe nenicule, niste parizere de care n-as manca nici sa ma batzi. Totusi era si o parte buna, erau mutle fructe la desert asa ca am papat la peshte si cireste de mi-a iesit pe nas.
Alta parte proasta in Albena. Nu exista nici un Fast-Food. Pai vino nenicule la noi pe litoral. Fast-food langa fast-food, nu poti sa te plimbi pe o strada din Costinesti fara sa miroasa de la o posta a shaorma&stuff.
In rest e frumos, e curat, e linsitit, ideal sa te duci acolo cu familia daca nu esti foarte pretentios la mancare. Il sugerez oricui macar un weekend.

Wednesday, June 6, 2007

I tried to be like Grace Kelly..

"I try to be like Grace Kelly
But all her looks were too sad
So I try a little Freddie
Ive gone identity mad!"

Daca nu stiti melodia lui Mika- Grace Kelly, sa stiti ca e faina. Cel putin mie imi place. Un pic cam gay, dar vorba aia "It's okay to be gay".

Si cum asculta Cartman melodia asta intr-un moment de sictir absolut, isi aminti de oamenii pe care i-a intalnit de-a lungul vietii. Unii se dadeau si in cur si in cap sa faca pe plac vreunei gagici:" I could be brown/I could be blue/I could be violet sky/I could be hurtful/I could be purple/I could be anything you like". Daca deja ti-ai pus problema asa... nu se poate nenicule, urmatoarea ta dilema va fi: " Why dont you like me?/Why dont you like me without making me try?"

Si da, toti am facut-o vreodata. Chit ca nu o sa o recunoastem niciodata. Am fost amici de incredere, psihologi incercati, doctori peste noapte sau profesori de cine stie ce materie de liceu in speranta ca persoana pe care incercam sa o ajutam sa ne ajute de fapt ea pe noi si sa realizeze ca are o pasiune ascunsa pentru noi. Hahaha, cat de ridicol suna acum si cat de interesant suna atunci. Din pacate pentru persoanele timide care incearca aceast metoda de combinare pe ocolite rezultatele sunt dintre cele mai proaste. De fapt, trebuie sa faci exact invers. Intai sa o combini si apoi sa faci pe amicul, psihologul, doctorul sau meditatorul, cu siguranta te va place mai mult. Dar in nici un caz inainte. Fraza "ce-ar fi ca relatia noastra de prietenie sa evolueze" merge numai in film. In realitate ai sanse mai mari daca te vede intr-o discoteca imbracat excentric si incercand sa bei doua beri in acelasi timp. Cine stie, poate ii plac dementzii..(cunosc cazuri).

Tuesday, May 29, 2007

Inadaptabilitate de Bucuresti

Am intalnit multi oameni in viata mea. Toate genurile posibile. De la fighteri dementzi, baietzi de cartier, jucatori de poker pana la doctori in matematica si entitati cenusii de o cultura care ma complexa de-a dreptul. Fiecare persoana are grupurile sale sociale in care se simte bine si evident cele in care nu se simte bine. Bucuresti-ul este unul din ele. Am intalnit cateva persoane care simplu nu se pot adapta la viata de Bucuresti.
Nefiind bucurestean get-beget, dar cu buletin de Bucuresti cat de curand(hehe), am intalnit multi oameni care, crescuti in capitala nostra scumpa si draga se cred mai shmecheri decat ailalti. Adicatalea se uita la tine de sus si iti zic "Provincialule". Din pacate din timidatate sau complexe, multi nu le raspund cu aceeasi moneda. Solutia optima ar fi ceva de genul:"Pai bine beh putzica, cu ce sunt eu de vina ca Ceausescu s-a gandit ca doamna ma-ta si domnu' tac-tu sunt muncitori buni pentru vreun santier in vreun cartier nou de Bucuresti si i-a mutat acolo?"
Alti oameni pe care ii cunosc eu nu suporta traficul, domne. Pai muta-te mah inapoi acasa, in oraselul tau mic fara teatru, fara opera, cu un cinematograf amarat si fara parcuri (ca orice oras industrial care se respecta) si unde sansele de a gasi un loc de munca bine platit sunt nule fara pilele de rigoare. Nu suna prea interesant pentru un idealist ca mine.
Altii nu isi pot face prieteni noi si le e dor de gashca lor care a ramas acasa in fatza blocului in loc sa vina la Bucuresti la facultate. Pai eu sunt de vina ca nu calci pe la facultate si ca nu iesi din camera ai mizera de camin? Jucandu-te Wow ai sanse minime sa intalnesti oameni. Cat despre partea cu gashca d-acasa... e chiar mai simplu. Pai nu vezi ca gashca ta nu are nici un viitor? Ce poti sa faci in ziua de azi fara facultate(excluzand cazul in care esti gagica aratoasa si te maritzi cu unul plin de bani)? Oamenii respectivi au sanse majore sa devina vanzatori la buticuri sau ceva de genul asta. Asta vrei de la viata? Be my guest!
Acum urmeaza chestiile cu adevarat ridicole.
- "nu gasesc nici un loc de munca." Eu cred ca de fapt nu vrei sa muncesti. Ca exista o gramada de posibilititati incepand cu caratul de lazi si terminand cu manageriatul marilor companii. In Bucuresti exista o gramda de locuri de munca de toate felurile. Totul e sa vrei. Si daca mori de foame...calca-ti un pic pe mandrie si angajeaza-te orice pana gasesti ceva mai bun.
-"nu pot sa stau aici departe de parinti. Prietena/pritenul meu nu imi acorda atata afectiune cat imi ofera parintii." Bah ma leshi? Dar nu crezi ca e cazul sa ai viata ta? Crezi ca parintii tai chiar asta vor de la tine?
-"ma plictisesc in Bucuresti-ul asta de kkt!" Asta e absolutul absurditatii (daca e corect din punct de vedere logic). Pai daca si aci te plictisesti unde ai toate facilitatile posibile din Romania, atunci la tine la tzara cred ca o sa te sui pe peretzii bordeiului.

Wednesday, May 23, 2007

Nickname-uri

Toti userii de pe net au un nickname. Ai fi tentat sa crezi ca acest nickname ii reprezinta, ca le arata adevarata fatza etc. Nimic mai fals. Nickname-ul este de fapt un ideal al omului de la tastatura. Nickname-ul unui om iti dezvaluie doar cum ar vrea omul acela sa fie nicidecum, personalitatea sa.
Hai sa luam nick-ul meu de exemplu: cartman. Pt fanii South Park e destul de simplu: copilul grasutz, parshiv si rebel, dand uneori dovada persuasivitate iesita din comun. Cred ca astea sunt trasaturile lui definitorii. Credeti ca eu sunt asa? Nu prea. Din cand in cand mai fac pe rebelul pe la munca cu vreun tricou excentric sau cu niste desene de cai verzi pe peretele de langa mine. In rest nu prea. In schimb Cartman este copilul care as vrea sa fi fost si copilul si pe care as vrea sa il am cand voi fi capabil de asa ceva. Si cum blogul asta e doar o joaca de copii, mi se pare cel mai potrivit nickname.
Despre altii nu prea am multe de zis, marea majoritate a persoanelor de sex masculin prefera nickname-uri pompoase de eroi mitologici, istorici sau personaje extraordinare ale cartilor si filmelor observate de-a lungul timpului. Personajul preferat devine instinctiv viitorul nickname sau ceva apropiat de el. Fetele pe de alta parte, prefera in general nickname-uri de zeite sau diverse titluri nobiliare pentru cele care cred ca s-au nascut intr-o epoca gresita, desi le-ar fi placut mai bine sa fie contese in epoca medievala(sarmanele probabil nu stiu ca pe vremea aia nu exista notiunea de WC sau dush). In concluzie, marea majoritate a nickname-urilor feminine intalnite este doar reflexia nick-urilor masculine.
Acestea sunt nickname-urile clasice. Dar a aparut un nou tip de nickname-uri in ultimul timp pe care eu le numesc nick-uri de manelisti. Cateva exemple: bazatul, campioana, shmecherul. Un nick de genul asta oglindeste o cultura sublima dar care lipseste cu desavarsire. Asta e idealul lor, ce sa le ceri?