Smokie suje

Si am aterizat si pe la concert la Smokie. Canta bine oamenii, dar m-au lasat complet rece. Sonorizarea a lasat de dorit asa ca trebuia sa deduc versurile melodiilor pe care nu le stiam. Plus ca oamenii nu si-au dat cine stie ce silinta sa faca atmosfera. Au cantat si atat. Cam boring. Apoi, ascultand numai melodii de la Smokie, am descoperit ca seamana prea mult intre ele, oamenii au vreo 3 linii melodice mari si late pe care schimba versurile. Bleah!

I am a witchdoctor

Demult, tare demult pe vremea cand eram un om mult mai bun decat sunt azi si pe cand credeam ca dragostea si sexul credeam sunt foarte diferite, mi s-a intamplat o poveste trista. Eram eu combinat cu o dominsoara tare draguta si cu o gramada de calitati si pe care o iubeam foarte mult . Din pacate se pare nu era si reciproc asa ca s-a combinat cu un amic d-al meu lucru care m-a suparat foarte rau si le-am facut la amandoi cate o urare: lui(ca deh, intre amici nu se fac d-astea), i-am urat sa ii fie sortita o nevasta urata, grasa si proasta, iar ei(ca m-a ranit) sa nu isi gaseasca fericirea si linistea decat dupa ce mi-o voi gasi si eu.
Se pare ca domnul in cauza se insoara cu o tipa exact cum i-am urat, iar ea... ea era tare stresata de cate ori am vazut-o. Si cum nu estimez ca o sa fiu fericit in viitorul apropiat, nu o vad bine.

N-am timp 2nd edition

As fi tentat sa cred ca unul dintre lucrurile cele mai nasoale care mi se pot intampla este sa n-am timp. Se poate si mai rau. Putinul timp pe care il ai, sa il investesti prost, cum fac eu de exemplu. Stau si alerg dupa o naluca. Atat pe viu cat si in capul meu. Si stiu ca alerg degeaba dar tot alerg. E un sentiment placut sa alergi sa incerci sa iti indeplinesti visele.

Zic aia de la Parazitii: "adu-ti aminte cand erai copil ce ti-ai promis". Partea nostima e ca mi-aduc aminte. Partea care ma face un om destul de multumit de mine e ca mi le-am indeplinit. Cand eram mic si ma jucam fotbal visam sa devin un mare portar. Cand eram un pic mai mare si ma jucam Fifa '98 visam sa ma fac eu programatorul ala care face jocul. Acum sunt programator de jocuri si in weekend-uri sunt portar la o echipa de fotbal semiprofesionista. Din pacate toate chestiile astea mananca enorm de mult timp.

Visul adolescentei, care s-a transformat din pacate intr-un demon al prezentului si al trecutului imi mananca o mare parte din timpul ramas si de multe ori ma intreb daca nu e totul in van. La cum ma stiu pe mine si cum o stiu pe ea, treaba n-o sa mearga pt ca nici eu nu o sa pot sa fiu vreodata exact cum vrea ea si nici invers. Dar poate ca e mai bine sa stiu exact ce imi doresc decat un amic d-ale meu care agatza cate doua tipe pe saptamana si este tot timpul deprimat ca se simte singur. Sau poate nu. Un amic d-al meu avea un status foarte interesant "I've stopped fighting my inner demons. I'm on their side now." Asta e un paradox, pt ca daca nu se mai lupta.... nu mai sunt de fapt demonii lui. Uneori imi doresc sa termin aceasta poveste si sa incep sa imi investesc afectiunea in alta directie. Din pacate nu am timp pentru asta...

N-am timp

Ma enerveaza faptul ca n-am timp. Am ajuns asa cum speram sa nu ajung. Un om a carui viata se invarte in jurul serviciului. Ma trezesc dimineata la 8 juma, plec la serviciu si termin pe la 6 si ma duc la o bere tot cu colegii de la munca. Toata ziua s-a terminat. N-am timp sa vad soarele... n-am timp sa sa ma plictisesc, n-am timp sa sa ma plimb prin parc, nu imi permit sa imi mai pierd noptile. Bleah!!

Dilema existentiala

E de cacao sa dai papucii unei tipe pt ca saruta prost? Sau doar pt ca nu te saruta cum iti place?

Frustratii asculta hip-hop

Mi-aduc aminte de vremurile de mult apuse din liceu, pe vremea cand toti eram mai mult sau mai putin frustrati din diverse motive. Si de asemenea imi aduc aminte si ce muzica ascultam pe vremea aia. Ascultam mult hip-hop, Mafia, Racla, La familia etc. E drept ca erau foarte la moda la vremea aia si "Poveste fara sfarsit" era un hit pe care pana si maica-mea il aprecia. Dar nu ma refer aici la melodiile alea care trebuie cenzurate cu injuraturi, baietzasi de cartier, batai si alea alea.
Si acum analizez oare ce imi placea la acest gen de muzica. Bataia totdeauna mi s-a parut o mare tampenie, pt ca intr-o bataie nu ai nimic de castigat ci poti doar sa pierzi foarte mult. Pe baietasii de cartier totdeauna i-am considerat niste dobitoci care n-au ce face p-acas si isi dau si ei importanta, desi nu ii baga nimeni in seama. Cred insa ca de fapt injuraturile si tonul agresiv erau de baza. Pt ca injuraturile probabil sunt cel mai util mod de a-ti refula frustrarile. Daca injuri din toata inima te simti parca liber mai relaxat decat daca nu iti exprimi in vreun fel frustrarea. Evident, psihologul(sau psihiatrul, dupa caz) este mult mai util iar la vremea respectiva nu exista termenul asta in Romania.
In al doilea rand, toti oamenii frustrati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului ascultau hip-hop. Pe locul 1 in acest top se afla o fosta prietena de-a mea(cu care inca nu stiu exact de ce m-am combinat), care asculta o combinatie nasoala de house cu hip-hop. Bleah. Pe locul 2 in acelasi top se afla un fost coleg de camera de la camin care asculta o alta combinatie nemaintalnita pana acum: Hip-hop cu manele. Combinatia asta m-a depasit in totalitate.
Cum am ajuns eu la concluzia ca frustratii asculta hip-hop? Pai vineri am avut o zi f proasta si in timp ce stateam la serviciu cu castile pe urechi ma tot intrebam de ce ascult atata hip-hop. Apoi a venit revelatia...

Banc

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.

Dilema

M-am dus si eu ca omul vineri seara in Expirat. Muzica faina, fete frumoase, fitze inexistente, adica asa cum ii place omului. Din pacate, oamenii de la garderoba cred ca erau in greva, pt acolo unde ar fi trebuit sa scap de geaca nu era nimeni :(.
Si cum dadeam eu asa ture prin Expirat cu geaca pe mine si dand un pic din cap pe ritmul muzicii in cautarea vreunei cunostiinte la masa careia sa depozitez geaca, dau de un amic de-al meu in maneca scurta. Dupa un rationament rapid, am estimat ca omul a reusit sa scape cumva de geaca. Intrebandu-l de vorba omul imi arata un alt individ care dansa de mama focului cu un rucsac in spate. "Aha...era tac-su!" imi zic eu, suparat ca ca n-am scapat de geaca, moment in care m-a trosnit o dilema existentiala:"Oare ce e mai aiurea: sa dansezi in discoteca cu geaca pe tine sau cu rucsacul in spate?"

Perfectul simplu

Dragii mosului, in cazul in care nu stiti cum se conjuga verbul "a fi" la perfectul simplu la persoana I singular si la persoana a II-a singular, va invat imediat:
- eu fusei
- tu fuseşi

Daca folositi "eu fuseşi" este gresit si incercarea voastra de a parea cool a esuat grav. Ba chiar v-ati facut de cacao.

PS: E valabil si pentru toate verbele. Daca e persoana I nu se termina niciodata cu "-şi".

Nu pot sa renunt la...

Mereu m-am intrebat de ce fumatorii nu se lasa de tigari atunci cand se maturizeaza. Orice om normal stie ca iti fac rau la organism. Astfel, e destul de normal sa fumezi/sa simulezi ca fumezi in perioada liceului si poate chiar a facultatii din teribilism, sa pari mai cool. Dar cand termini cu teribilismul ar trebui sa te lasi si de tutun, nu? Eu ca un nefumator, am presupus dintotdeauna ca prietenii mei fumeaza din teribilism, negasind vreo satisfactie exclusiva a fumatului.
Cu toate astea, am ajuns la concluzia ca e posibil sa ma insel pe aceasta tema. In general sunt un Toma Necredinciosul, adica sunt sceptic fata de tot ceea ce nu poate fi explicat prin rationamente logice si pana nu experimentez pe pielea mea vreo chestie, imi vine greu sa ii cred pe ceilalti. Astfel am ajuns la concluzia ca ma insel in privinta fumatorilor in momentul in care am descoperit ca nu pot sa ma las de Coca-Cola. Satisfactia pe care o am cand beau o cola rece din frigider este unica si nu se compara cu senzatia pe care o am cand beau orice alta bautura(cred ca post-ul asta tinde sa devina o reclama mascata). Nu stiu daca imi face rau, bine cu siguranta nu imi face, dar este prea buna ca sa ma pot lasa de ea. Acelasi lucru pot sa il spun si despre Ana... ce nume simplu. Desi sansa ca relatia mea cu ea sa se definitiveze vreodata in ceva normal(nu in circ) sunt mici, tot nu pot sa imi iau gandul de la ea. O fi dragoste, o fi obsesie, atractie mistica? Habar n-am, teoretic diferenta este foarte mica >:). Om trai si om vedea.
In concluzie exista doua lucruri la care mi-ar fi foarte greu sa renunt desi nu sunt sigur ca imi fac bine: Cola si Ana.

Grecia versus Spania

Am aterizat si eu in Bucurestiul mult prea calduros dupa un concediu prelungit, terminat apoteotic in Grecia. Faptul ca si in statiunea unde am fost se vorbea destul de mult dulcea noastra limba mi-a adus aminte de Spania(pe unde am petrecut o saptamana anul trecut) si m-am gandit sa fac o mica paralela.

Grecii sunt ceea ce as numi eu niste lenesi innascuti. Muncesc in medie 6 ore pe zi, vreo 3 dimineata(de la 10 la 13) si vreo 3 seara(de la 18 la 21). Atat de inradacinat este la ei obiceiul de a dormi dupa-amiaza incat singurele saluturi ale lor sunt "buna dimineata" si "buna seara". Salutul de "buna ziua" nu exista in vocabularul lor. Spaniolii pe de alta parte nici eu nu exceleaza la capitolul munca, fiind niste oameni boemi prin definitie. Au o gramada de sarbatori legale cu multe carnavale (sarbatoare ca a inceput primavara, sarbatoare ca e primavara, sarbatoare ca se termina primavara, sarbatoare ca incepe vara etc).

Cine a citit filosfia antica s-ar putea astepta ca orice grec pe care il vede in fata ochilor sa scoata din el sofisme pe banda rulanta. Nimic mai fals. Grecii nu stiu nici macar engleza. Te duci la un magazin ii intrebi ceva in engleza si te intreaba:"Romunski?". Daca le raspunzi afirmativ reusesc sa zica 2-3 cuvinte uzuale in romana. Spaniolii pe de alta parte, sunt niste inculti prin definitie. Oricare dintre urmatoarele intrebari ii lasa reci:"Speak english?", "Parlez vous francais?", "Parlare italiana". In schimb poti sa ai mai mult succes cu o injuratura in romana la care ti se poate raspunde in cel mai dulce stil romanesc:"Pai d-astea stiu si eu, bah!".

Din punct de vedere al turismului ai o gramada de locuri foarte faine in ambele locuri. Daca iti plac vestigiile istorice, Grecia este locul ideal. Pe unde mai gasesc grecii o ruina p-acolo mai fac un muzeu si asa isi duc ei existenta, ca in afara de turism, nu prea se mai ocupa cu nimic. Cand e vorba de mare, serviciile sunt incomparabile cu cele de la noi. Hotelurile sunt curate, mancarea buna, chelnerul nu te flegmeaza intre ochi si chiar iti zice vreo 2-3 cuvinte in romana sa te simtzi bine. Si cel mai important lucru: sunt mult mai ieftine ca la noi, vorba unui prieten d-al meu:"Auzi, dar cand te duci la ei ca turist, grecii astia pun si de la ei din buzunar?" Din punct de vedere al tursimului, Spania nu se incadreaza intr-unul din target-urile romanului obisnuit, hotelurile fiind scumpe si mancarea si mai scumpa. In schimb toti avem probabil vreo cunostiinta la capsuni la care putem sa stam vreo 2-3 zile sa vedem cum arata Spania. Marea(Mediterana si nu Oceanul Atlantic) in schimb este de-a dreptul bestiala, de o claritate pe care nu o sa o intalnesti niciodata in Romania sau Grecia. Si mai exista si cateva metropole pe care daca nu le-ai vazut pierzi foarte mult. Madridul si Barcelona lui Gaudi sunt doua metropole pe care oricine ar trebui sa le viziteze.

Ca turist in Grecia este bine. Probabil grecii zic : "Turistul nostru, stapanul nostru!" si iti fac toate poftele indiferent ca esti roman, bulgar, polonez, ceh sau rus, aparent sunt obisnuiti cu barbarii :)). Deci aici nimic de reprosat. In Spania in schimb, daca esti romulan e de rau. Ca la ei romulanii sunt capsunarii si hotzii de zi cu zi, de care se feresc din toata inima. Cu greu reusesti sa le explici ca tu esti turist si ai venit aci sa vizitezi si nu sa le iei lor banii ca sa scape de aceste idei preconcepute. Deci in Spania...numai roman sa nu fii.

Totusi n-am zis nimic de distractii. E frumos, e civilizat si colo si colo, dar parca lipseste ceva... A da, era circul de Romania cu care ne-am obisnuit si pe care daca nu il vedem simtim ca lipseste ceva. Asa de rau sa fi ajuns?

Back in business

A fost o vacanta lunga in care am avut multe alte lucruri mai bune de facut decat de bloggerit.
Dar am revenit cu forte proaspete si idei noi.

femeile altora

Cartman are o personalitate obositoare, deci nici o femeie nu il suporta prea mult timp. In concluzie, in marea majoritate a timpului este liber de contract. Dar cum nu poti trai fara sex, tre sa apelezi pe la alte cunostiinte pentru a rezolva aceasta problema. Si cum Cartman cunoaste ceva mujeres de o moralitate indoielnica isi face de cap in marea majoritate a timpului cu femeile altora. De aceea nu vorbeste despre viata lui personala niciodata. In general Cartman este foarte discret, ca nu e frumos sa vorbesti despre chestii d-astea. Din pacate, nu intotdeauna este cazul si de cealalta partea a baricadei. Azi am primit de la un numar necunoscut un mesaj foarte interesant pe care il scriu aici:

"Xxx e ocupata. N-are timp de tine. Asa ca abtine-te. Cauta-ti alta fata. bine? "

Un mesaj de genul asta nu mai lasa loc de comentarii. E atat de nostim incat nu il mai comentez.

Cum era sa mor de foame la Albena

Ca orice om care se respecta, am fost si eu cu baietii de la munca in weekendul asta la Albena, la nushtiuce campionat de fotbal chipurile. Practic un weekend intr-o statiune faina din Bulgaria nu e de lepadat niciodata. Plus ca te mai socializezi si tu cu oamenii de pe acolo.
Totul a inceput prost, soferul autocarului nu depasea 60 la ora nici batut si colac peste pupaza am mai stat si 3 ore in Vama Veche (chiar la vama nu la baie) datorita traficului. Poftim respect!
Cu chiu cu vai ajungem noi p-acolo pe seara si ne cazam la hotel. Hotelul de 3 stele, servire impecabila, ce mai, boierie nenicule. Si ca sa fie totul frumos am auzit si ca eram cazati in modul "ALL INCLUSIVE", mai pe romaneste ne-au dat bratzara la mana si in tot complexul hotelier nu trebuia decat sa ma duc si sa zic "Vreau aia" si nenea de-acolo imi oferea cu cea mai mare placere. Adicatalea, berica si mancarica fara numar. Si era frumos acolo, vreo 3 piscine, 2 terase si o imensa sala de mese. Adica p-aci totul era inclus in pretul de cazare. Pana acum paradisul pe pamant.
Hai ca vine seara si tre sa mancam. Masa era tip Bufet Suedez, adica erau diverse chestii p-acolo si iti luai o farfurie si iti puneai acolo ce voia mushchiuletul tau. Partea proasta e ca eu sunt tare pretentios si imi place mult carnea (la gratar de preferinta). Cand colo, canci fripturica. Erau multi castraveti murati si chestii asemanatoare. Nasol nenicule. Noroc ca aveau peshte. Nu ma omor eu cu peshtele, dar in lipsa de alta carne comestibila, merge si-ala. Si asa am bagat eu peshte in mine tot weekendul. Mai erau p-acolo niste carnati polonezi care aratau cam urat. Mai erau si niste pizze, dar nu gaseai pizza asa nasoala nici la cea mai amarata pizzerie din Bucuresti. Mai erau si niste mezeluri p-acolo... dar slabe nenicule, niste parizere de care n-as manca nici sa ma batzi. Totusi era si o parte buna, erau mutle fructe la desert asa ca am papat la peshte si cireste de mi-a iesit pe nas.
Alta parte proasta in Albena. Nu exista nici un Fast-Food. Pai vino nenicule la noi pe litoral. Fast-food langa fast-food, nu poti sa te plimbi pe o strada din Costinesti fara sa miroasa de la o posta a shaorma&stuff.
In rest e frumos, e curat, e linsitit, ideal sa te duci acolo cu familia daca nu esti foarte pretentios la mancare. Il sugerez oricui macar un weekend.

I tried to be like Grace Kelly..

"I try to be like Grace Kelly
But all her looks were too sad
So I try a little Freddie
Ive gone identity mad!"

Daca nu stiti melodia lui Mika- Grace Kelly, sa stiti ca e faina. Cel putin mie imi place. Un pic cam gay, dar vorba aia "It's okay to be gay".

Si cum asculta Cartman melodia asta intr-un moment de sictir absolut, isi aminti de oamenii pe care i-a intalnit de-a lungul vietii. Unii se dadeau si in cur si in cap sa faca pe plac vreunei gagici:" I could be brown/I could be blue/I could be violet sky/I could be hurtful/I could be purple/I could be anything you like". Daca deja ti-ai pus problema asa... nu se poate nenicule, urmatoarea ta dilema va fi: " Why dont you like me?/Why dont you like me without making me try?"

Si da, toti am facut-o vreodata. Chit ca nu o sa o recunoastem niciodata. Am fost amici de incredere, psihologi incercati, doctori peste noapte sau profesori de cine stie ce materie de liceu in speranta ca persoana pe care incercam sa o ajutam sa ne ajute de fapt ea pe noi si sa realizeze ca are o pasiune ascunsa pentru noi. Hahaha, cat de ridicol suna acum si cat de interesant suna atunci. Din pacate pentru persoanele timide care incearca aceast metoda de combinare pe ocolite rezultatele sunt dintre cele mai proaste. De fapt, trebuie sa faci exact invers. Intai sa o combini si apoi sa faci pe amicul, psihologul, doctorul sau meditatorul, cu siguranta te va place mai mult. Dar in nici un caz inainte. Fraza "ce-ar fi ca relatia noastra de prietenie sa evolueze" merge numai in film. In realitate ai sanse mai mari daca te vede intr-o discoteca imbracat excentric si incercand sa bei doua beri in acelasi timp. Cine stie, poate ii plac dementzii..(cunosc cazuri).

Inadaptabilitate de Bucuresti

Am intalnit multi oameni in viata mea. Toate genurile posibile. De la fighteri dementzi, baietzi de cartier, jucatori de poker pana la doctori in matematica si entitati cenusii de o cultura care ma complexa de-a dreptul. Fiecare persoana are grupurile sale sociale in care se simte bine si evident cele in care nu se simte bine. Bucuresti-ul este unul din ele. Am intalnit cateva persoane care simplu nu se pot adapta la viata de Bucuresti.
Nefiind bucurestean get-beget, dar cu buletin de Bucuresti cat de curand(hehe), am intalnit multi oameni care, crescuti in capitala nostra scumpa si draga se cred mai shmecheri decat ailalti. Adicatalea se uita la tine de sus si iti zic "Provincialule". Din pacate din timidatate sau complexe, multi nu le raspund cu aceeasi moneda. Solutia optima ar fi ceva de genul:"Pai bine beh putzica, cu ce sunt eu de vina ca Ceausescu s-a gandit ca doamna ma-ta si domnu' tac-tu sunt muncitori buni pentru vreun santier in vreun cartier nou de Bucuresti si i-a mutat acolo?"
Alti oameni pe care ii cunosc eu nu suporta traficul, domne. Pai muta-te mah inapoi acasa, in oraselul tau mic fara teatru, fara opera, cu un cinematograf amarat si fara parcuri (ca orice oras industrial care se respecta) si unde sansele de a gasi un loc de munca bine platit sunt nule fara pilele de rigoare. Nu suna prea interesant pentru un idealist ca mine.
Altii nu isi pot face prieteni noi si le e dor de gashca lor care a ramas acasa in fatza blocului in loc sa vina la Bucuresti la facultate. Pai eu sunt de vina ca nu calci pe la facultate si ca nu iesi din camera ai mizera de camin? Jucandu-te Wow ai sanse minime sa intalnesti oameni. Cat despre partea cu gashca d-acasa... e chiar mai simplu. Pai nu vezi ca gashca ta nu are nici un viitor? Ce poti sa faci in ziua de azi fara facultate(excluzand cazul in care esti gagica aratoasa si te maritzi cu unul plin de bani)? Oamenii respectivi au sanse majore sa devina vanzatori la buticuri sau ceva de genul asta. Asta vrei de la viata? Be my guest!
Acum urmeaza chestiile cu adevarat ridicole.
- "nu gasesc nici un loc de munca." Eu cred ca de fapt nu vrei sa muncesti. Ca exista o gramada de posibilititati incepand cu caratul de lazi si terminand cu manageriatul marilor companii. In Bucuresti exista o gramda de locuri de munca de toate felurile. Totul e sa vrei. Si daca mori de foame...calca-ti un pic pe mandrie si angajeaza-te orice pana gasesti ceva mai bun.
-"nu pot sa stau aici departe de parinti. Prietena/pritenul meu nu imi acorda atata afectiune cat imi ofera parintii." Bah ma leshi? Dar nu crezi ca e cazul sa ai viata ta? Crezi ca parintii tai chiar asta vor de la tine?
-"ma plictisesc in Bucuresti-ul asta de kkt!" Asta e absolutul absurditatii (daca e corect din punct de vedere logic). Pai daca si aci te plictisesti unde ai toate facilitatile posibile din Romania, atunci la tine la tzara cred ca o sa te sui pe peretzii bordeiului.

Nickname-uri

Toti userii de pe net au un nickname. Ai fi tentat sa crezi ca acest nickname ii reprezinta, ca le arata adevarata fatza etc. Nimic mai fals. Nickname-ul este de fapt un ideal al omului de la tastatura. Nickname-ul unui om iti dezvaluie doar cum ar vrea omul acela sa fie nicidecum, personalitatea sa.
Hai sa luam nick-ul meu de exemplu: cartman. Pt fanii South Park e destul de simplu: copilul grasutz, parshiv si rebel, dand uneori dovada persuasivitate iesita din comun. Cred ca astea sunt trasaturile lui definitorii. Credeti ca eu sunt asa? Nu prea. Din cand in cand mai fac pe rebelul pe la munca cu vreun tricou excentric sau cu niste desene de cai verzi pe peretele de langa mine. In rest nu prea. In schimb Cartman este copilul care as vrea sa fi fost si copilul si pe care as vrea sa il am cand voi fi capabil de asa ceva. Si cum blogul asta e doar o joaca de copii, mi se pare cel mai potrivit nickname.
Despre altii nu prea am multe de zis, marea majoritate a persoanelor de sex masculin prefera nickname-uri pompoase de eroi mitologici, istorici sau personaje extraordinare ale cartilor si filmelor observate de-a lungul timpului. Personajul preferat devine instinctiv viitorul nickname sau ceva apropiat de el. Fetele pe de alta parte, prefera in general nickname-uri de zeite sau diverse titluri nobiliare pentru cele care cred ca s-au nascut intr-o epoca gresita, desi le-ar fi placut mai bine sa fie contese in epoca medievala(sarmanele probabil nu stiu ca pe vremea aia nu exista notiunea de WC sau dush). In concluzie, marea majoritate a nickname-urilor feminine intalnite este doar reflexia nick-urilor masculine.
Acestea sunt nickname-urile clasice. Dar a aparut un nou tip de nickname-uri in ultimul timp pe care eu le numesc nick-uri de manelisti. Cateva exemple: bazatul, campioana, shmecherul. Un nick de genul asta oglindeste o cultura sublima dar care lipseste cu desavarsire. Asta e idealul lor, ce sa le ceri?

Shrek the 3rd

Daca nu l-ati downloadat inca, nu pierdeti timpul. Mi s-a parut la fel de reusit ca si primul. O gramada de glume spumoase si o grafica faina. Totusi as sugera sa il vedeti mai bine la cinema. Nu stiu daca a aparut inca la noi.

PS: Merita vazut cel putin pentru a vedea cum arata niste pui de magar combinat cu o dragonitza.

Apa calda

Azi a fost foarte cald si am stat la munca pana tarziu. Ma simt jegos si vreau sa ma spal. Vreau sa fac o baie in cada in care sa stau relaxat juma de ora asa cum fac de fiecare data. Dau drumul la robinet. Canci apa calda. Astazi n-avem apa calda. Sa nu iti vina sa te duci cu parul la baba de la asociatia de locatari a blocului, care vine si urla la tine daca ai intarziat cu o zi sa platesti asociatia?
Asa ca o sa ma clatesc rapid cu apa rece prin zonele urat mirositoare si o sa ma culc stiindu-ma jegos (asa cum se vrea un om in secolul XXI).
Daca nici maine dimineata nu e apa calda, ce ma fac?

Forum si blog vs Bere

Se zvoneste aici ca as fi "un baietel virgin si teribilist" pentru ca prefer berea in locul internetului. Locul unor persoane care fac afirmatii de genul acesta, evident frustrate, este bine definit in fata calculatorului, departe de lumina soarelui si de privirile ironice ale oamenilor.
Lumea oamenilor dependenti de internet este un cerc destul de restrans de oameni. Peste tot sunt aceeasi. Ii gasesti scriind bloguri, ii gasesti pe diverse canale de Mirc, ii gasesti pe conferinta de la Hattrick, ii gasesti intr-un cland de Travian, ii gasesti pe forumul de la freekick, ii gasesti intr-un party la World of Warcraft, ii gasesti la un Dota etc. Intra in categoria oamenilor care nu au viata personala si care isi extrag mineralele de care au nevoie sa supravietuiasca din radiatiile monitorului. Ei sunt oameni despre care se face misto in Southpark intr-un anumit episod numit "Make love not War...craft" si in care are loc o fraza antologica "How can u kill that wich has no life?"
E usor sa scrii tampenii pe un forum sau blog la adapostul nickname-ului. Poti sa injuri, poti sa te dai bazat, poti sa zici ca esti bun la bataie, poti sa zici ca ai doctorat in filosofie, in general poti sa zici orice, chiar daca tu esti un amarat de 14 ani, caruia parintii ii mai acorda o ora pana la culcare, sau un student infometat care are internet din camera sa jegoasa din Regie . Marea majoritate a oamenilor frustrati si ascunsi in spatele monitoarelor se remarca prin agresivitate. Fraze de genul "O sa vin cu baietii dupa tine, fraiere" nu sperie pe nimeni pt ca si cel amenintat se afla de asemenea in fata unui monitor, in spatele unui nickname si la adapostul anonimatului.
Inca o chestie interesanta cand e vorba de internet. Poti sa pari mult mai inteligent si mai cult decat esti. In momentul in care ai o tema de dezbatut sau o fraza inteligenta de sah-mat, parintele google este intotdeauna prezent si gata sa te ajute cu cea mai mare placere. Si in plus ai timp de gandire suficient pentru a da o replica inteligenta cand e nevoie. Am intalnit un tip care dadea destul de multe replici inteligente pe un forum. Din pacate am fost f dezamagit cand l-am vazut irl. Replicile nu mai erau la fel de inteligente, timpul de gandire pana la urmatoarea replica desteapta era mare, cu alte cuvinte era un om fara sclipire. Iar noi eram pur si simplu la o bere...

La o bere de asemenea lucrurile stau altfel, ai un nume, ai o fatza, ai un corp, cu alte cuvinte esti palpabil. Nu te mai ascunzi dupa monitor, nu mai esti agresiv. Esti pur si simplu TU. Oamenii in preajma te simt, te vad, te miros. Daca esti speriat de bombe, daca esti sociopat, daca nu stii sa te exprimi, daca esti incult nu ai nici o scapare. Esti al lor, vei primi toate misto-urile de care ai scapat la adapostul nickname-ului si replicilor gandite juma de ora cu ajutorul prietenului google. Cu alte cuvinte, esti mancat!
Unii oameni(in cazul de fata, eloa) cred ca iesitul la o bere inseamna bautura in exces, discutii despre bataie si femei carora le-am mai tras-o. Complet fals, iesitul la bere inseamna sa te socializezi consumand mai mult sau mai putin alcool in functie de pofta. Unii oameni o numesc iesire la un suc, altii la o cafea. Mie imi place sa o numesc iesire la bere, chiar daca de multe ori nu beau bere.

In concluzie, draga mea eloa, berea iti arata adevata fatza. Daca ai intr-adevar lucruri interesante de zis fara pauze de gandire de juma de ora, I'm all yours.